joi, 8 decembrie 2011

UN GENERAL EROU,IOAN P.DAŞCHEVICI(1872-1942).DOCUMENTE OFICIALE ŞI ECOURI DIN PRESA 1907-1932.



       Ioan P. Daşchevici, se năştea în satul Şipote-Iaşi, la 22 iunie 1872, ca fiu al adminstratorului de moşie Petru ( 1840-1893) şi al Eufrosinei Albotă.Tatăl său venise din Bucovina austriacă, unde îşi făcuse studiile, ajungând la Şipote în anul 1870. După moartea primei soţii, se va recăsători cu Elena Placa, cu care va mai avea alţi 6 copii[1].

     Îşi face studiile primare la Iaşi, apoi cele militare la Iaşi şi Bucureşti.Îşi începe cariera în 1894 ca sublocotenent, locotent(1900), căpitan(1906), maior(1911), lt-col(1915), colonel(1917) şi general de brigadă de cavalerie, în 1919. Va lupta şi el pentru dezrobirea provinciilor româneşti în primul război mondial cu gradul de colonel în Regimentul 8 Roşiori la Bucureşti,Mărăşeşti şi în Pocuţia . După război primeşte comanda Brigăzii a 7-a Călăraşi şi ulterior garnizoana Arad, iar între 1926-1931, va comanda un eşalon superior din cadrul Corpul 7 Armată de la Sibiu; după 1932 este trecut în rezervă, fiind prefect al Judeţului Cernăuţi, între 1932-1933. A fost decorat cu Medalia Jubiliară Carol I (1906), Coroana României în grad de cavaler(1918), Semnul onorific de aur (1919), Crucea Comemorativă cu baretele Bucureşti şi Mărăşeşti (1919), Steaua României cu spade în grad de ofiţer şi panglica  Virtuţii  Militare(1920), apoi Comandor al Coroanei Românei (1922) , al Stelei României (1928) şi Mare ofiţer al Coroanei României (1931).   Domicilia în Cernăuţi încă din 1936 cu soţia şi cele două fiice, şi de aici va fi ridicat de trupele sovietice cu puţin timp înainte de 22 iunie 1941, de unde avea să fie dus într-o închisoare cu toate notabilităţile poloneze, readus la Cernăuţi în septembrie 1940 unde a stat în închisoarea centrală ,până în ajunul declanşării planului Barbarossa şi apoi deportat peste Urali[2].

     În perioada 1904-1906 asa cum insusi generalul  de brigadă menţiona într-o scrisoare datată 27 Mai 1931 va face un stagiu de 2 ani în armata austro-ungară în Regimentul 5 Dragoni din Winner Neusdadt[3].

    În studiul închinat ofiţerilor români trimişi la specializare în armatele străine sunt redate reglementările militare în domeniu încă din 1895[4] :

„ Circulara 2932 din 7 Noiembrie 1903 a Ministerului de Război ,colonelul de stat major M.Boteanu , reluând un vechi ordin din 1 decembrie 1901 cu condiţiile cerute:

a)       constituţie robustă şi bine conturată pentrua lua parte la întregul serviciu de luptă , oricât ar fi fr greu

b)       să fie de o puritate exemplară, atât ca om cât şi ca militar, pentru ca astfel să susţină  cu demnitate onoarea şi prestigiul armatei române în străinătate

c)       să cunoască îndeajuns limba germană, pentru ca să înţeleagă ceea ce aud şi sa.şi exprime gândirea , astfel încât să fie înţeleşi

d)       să fie locotenent pentru stagiul la regimente şi cel mult căpitan pentru stagiul la statul major

e)       să nu fie mai mare de 35 ani şi neînsurat

f)        să treacă examenul de limbă germană în februarie”

La data respectivă Ioan era locotenent în regimentul 8 Roşiori ,avea 30 ani împliniţi, nu se căsătorise şi cunoştea de bună seamă limba germană.  

La sfârşitul stagiului de 2 ani se reîntoarce în ţară şi este promovat căpitan la 10 mai 1906 pe seama Regimentului 8 Călăraşi până la 1911,când revine la Reg.8 Roşiori cu care participă la al II-lea război balcanic.

În perioada 27 febraurie-1 aprilie 1907 în Registrul istoric la Reg. 8 Călăraşi din Corpul 4 Armată  se consemna[5] :

,,2 martie
Regimentul, cu 3 escadroane, a împiedicat, prin şarje, pe răsculaţi de a pătrunde în oraş. Escadronul 2, căpitan Daschievici Ion, a fost detaşat la Erbiceni, unde locuitorii  asediaseră  casa proprietăţii , urmând a o devasta. Escadronul a intervenit, şarjând pe răsculaţi. Un locuitor a lovit pe un sergent cu un ciomag; sergentul parând lovitura, lama sabiei s-a rupt, iar locuitorul a fost lovit la un deget".


La 22 mai 1919 Marele Cartier General ordona  prin intermediului Corpului 4 Armată de la Iaşi, în subordinea căreia se afla Divizia 8 Infanterie (cmdt.gen. Ioan Zadik) să treacă graniţa Bucovinei şi să înnainteze între Carapţi şi Nistru pe linia Nodworna-Ottynia-Nieszwiska. În ziau de 24 mai , la ora 4.00 trupele române nu întâmpină rezistenţă semnificativă , iar teritoriul este preluat de armatele române care constituie Comitetul Teritorial Pocuţia cu garnizoana al Kolomeea. La conducerea garnizoanei a fost numit temporar colonelul Daşchievici şi apoi Liciu Gheorghe[6].   

Pentru participarea la operaţiunea din Pocuţia colonelul a fost decorat în 1920 cu Ordinul Steaua României în grad de Ofiţer cu panglică de Virtute Militară ca ofiţer combatant.

     În acest studiu mi-am propus să prezint informaţii oficiale cât şi menţiunile din presa vremii ,mai ales să lămuresc aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi activitatea sa culturală, organizatorică şi administrativă. Deasemeni vreau să găsesc o explicaţie pentru deportarea sa în Siberia.

     Printre primele menţiuni se numără Ziarul ieşean Opinia  din  20 octombrie1913 semnala : ,, Maiorul Daşchievici din regimentul 8 Roşiori a fost numit delegat al Ministerului de Război în Comisiunea recensământului, inspectării şi clasării noilor contingente”[7].  

       La 11 decembrie 1918 Consiliul Dirigent Naţional Român din Transilvania a trecut treburile militare din subordinea sa în seama guvernului de la Bucureşti , care a dat Decretul-lege nr. 3632 din 11 decembrie [1918]: ,, Art. I. am fost numit de Maiestatea Sa regele nostru Ferdinand I ministru fără portofoliu în guvernul regal.Drept aceasta aduc la cunoştinţă următoarele:Comandamentul armatei ardelene s-a încredinţat d-lui general de divizie Baron Ioan Boeriu,iar conform hotărârei aduse de Consiliul Dirigent,afacerile siguranţei publice trec în administraţia resortului internelor, şi toate afacerile gardelor naţionale — afară de organizare şi disciplină — de asemenea sunt trecute la susnumitul resort.  Sunt invitate deci toate autorităţile şi particularii,ca în chestii de ale siguranţei publice,precum şi de ale gardelor, să se adreseze direct cătră şeful resortidui internelor. Armata ardeleană română este parte integrantă a armatei României-Mari, al cărei comandant suprem este Maiestatea Sa regele nostru Ferdinand I.Luându-mi prin aceasta rămas bun delà resortul meu, cu a cărui conducere am fost încredinţat din partea Consiliului Dirigent, îmi ţin de plăcută datorintă a exprima recunoştinţă şi mulţumită tuturor factorilor, cu cari în vremurile cele mai grele am conlucrat pentru susţinerea ordinei, asigurarea vieţii si averii locuitorilor, îndeosebi îmi exprim adânca mea mulţămită bravilor comandanţi, distinşilor ofiţeri, tuturor soldaţilor şi gardelor naţionale, cu ajutorul cărora ne-a succes a susţinea ordinea exemplară, prin ce am binemeritat recunoştinţa tuturora, dând dovadă înaintea lumii civilizate, că poporal român şi în vremurile de extreme ispitiri este element de ordine, vrednic de a reprezenta cultura şi civilizaţiimea în Orient.Sibiu, la 5 (18) Ianuarie 1919.Dr. Stefan C. Pop,minstru în guvernul regal”[8]

      Primul comandant al garnizoanei Arad , colonelul-brigadier Pirici este cel care la 17 mai 1919 îşi făcea intrarea în cetate în fruntea unei baterii din Rg 23 Artilerie şi a Rg 6 Vînători[9].Aradul ca oraş vechi la extremitatea vestică a ţării, puternic maghiarizat, afectat de anarhia instaurată de maghiari , trebuia sa-şi reia impotanţa economică, administrativă şi militară , mai ales că în garnizoană rezidau doar un regiment de infanterie şi unul de cavalerie.
    ,, Divizia, e plasată într-un centru istoric,de mare importanţă, de sigur, dare rău plasată acolo unde i s-a designat locul. Cel puţin un comandament de divizie,trebue să aibă Aradul. Cei care se pricep în chestiunile militare, înţeleg ceea ce voim să spunem şi să sperăm, că anumite dispoziţiuni care s-au luat în urma unui studiu sumar, vor fi corectate şi cei în drept vor lua toate dispoziţiunile ca să nu răpească Aradului ceea ce şi cel profan în materie recunoaşte ca - o absolută necesitate. Semnalăm cazul, îl supunem aprecierii  înaltelor comandamente şi solicităm, nu ca o favoare ci ca o necesitate şi întărirea comandamentului cetăţii Aradului.Căci dacă sunt frumoase şt nobile consideraţiunile storice, necesităţile practice cer cu totul altfel de soluţii . Arădenii şi-au spus cuvântul. Cel care au puterea în mână, e rândul lor să răspundă după cum aşteptăm cu toţii”[10]

     În calitate de comandant al Brigăzii 7 Călăraşi , colonelul Daşchievici ordona publicarea următorului anunţ :,, PUBLICAŢIUNE.Conform Deciziei Ministeriale Nr. 40 din 26 Ianuarie 1919. şi al Corpului VII. Armată Nr. 6207 din 9 Octomvrie 1918 Brigada 7 Călăraşi cu reşedinţa la Arad, având în subordine  Reg 13 Călăraşi, Sibiu şi Reg. 14 Călăraşi, Arad. Comandamentul brigádéi s-a instalat în cazarma Regimentului 14 Călăraşi.
Comandantul Brigádéi 7 Călăraşi             Şeful Biuroului Adjutant
Colonel Daschievici                                       S-Locot. G. Radoveanu[11]

     Sfinţirea spitalului de copii din A rad –sub acest titlu ziarul prezintă un eveniment important din viaţa urbei arădene :
     ,, Din iniţiativa d-lui dr. Robescu, medicul şef al spitalului de copii, Duminecă 21 Martie[1920] s-a oficiat în spital o sfeştanie pentru a consfinţi şi pe cale religioasă trecerea pe veci a acestui spital în stăpânirea românească. P. S. episcopul I. I. Papp al Aradului a oficiat în persoană, asistat de protopopul T.Văţan şi cu alţi trei preoţi, sfinţârea într-una din sălile spitalului frumos aranjată cu fiori şi plante, apa, cu care apoi au fost botezate toate saloanele şi Camerile spitalului. Au binevoit a onora cu prezenţa lor această serbare dna dr. Robescu ,dna Vancu,d. general A. Lecca, dnii colonel Daschievici, Mucha, Bardoşi, Gălinescu, d. prefect Marşeu,d. vice-primar dr. Anghel, d. subprefect Mlădiu, d. deputat dr. lancu, d. dr. A. Demian dir. spit. judeţean, d. dr. Brădean medicul şef al judeţului, dra dr. Cornelia Moga, d. maior dr. Bodiu, d. farmacist Maior, jurist, d. Iustin Olariu, părintele Olariu, d. Aurel Popovici secretarul primăriei, dnii profesori Pelea şi Petrescu din partea „Crucei Roşii", etc. etc.[12].
     Un alt eveniment din viaţa Aradului este descris în ediţia din 16 mai 1920 : ,, Clubul sportive români din Arad „Gloria" a organizat şi .o întrecere de football cu echipa Clubului sportive al universitarilor din Cluj şi cu echipa regimentului 14 Călăraşi [13]. Clubul Gloria la şedinţa din 17 mai 1920 a votat , printre altele   Membrii de onoare: dr. Vasile Avramescu, dr Aurel Crişan, col Pirici, col. Daschieviciu, col. Bardoşi,col. Dubert, col. loan Sâmboteanu, locot. col. Alexandru Vlad, dr. loan Robu, loan Moldovan “[14]
     Succesorul colonelului Pirici , generalul de brigadă Daşchievici este pomenit în relatarea despre vizita miniostrului comunicaţiilor ,gen.Văleanu la Arad :
,, Vizita d-lui ministru al comunicaţiei în Arad.In noaptea de Sâmbătă spre Duminecă [18 septembrie 1920]a sosit la Arad cu tren special Ministrul Comunicaţiei d. general Văleanu, însoţit de secretarul general , dr. Petru Groza. D. ministru gen. Văleanu înainte de a sosi la Arad a vizitat minele de cărbuni de là Petroşeni, însoţit fiind în aceasta călătorie de directorul regional al CF. R. din Arad, d. Păscuţiu.D. ministru şi d. secretar general au părăsit în dimineaţa la orele 9  gara din Arad,  când au fost întimpinată de directorul regional Păscuţiu, subdirectorul Mihailovici, d.general Dàşchevici, comandantul garnzoanei Arad şi d. dr. N. Nedelcu din partea oraşului. D. senator dr. Nedelcu a prezentat cu aceasta ocazie dlui ministru o cerere a primăriei oraşului pentru asigurarea transportării cărbunilor cumpăraţi din vechiul regat delà minele Sipoteşti—Verneşti. D. ministru a promis că va interveni în interesul oraşului, conform cererii. După inspecţia făcută la direcţiunea regională şi ministru a,vizitat fabrica de vagoane Weitzer şi fabrica de automobile Marta. După masă, d. ministru Văleanu a făcut o vizită directorului ziarului nostru, dlui V. Goldiş.. Seara d. ministru a plecat la Timişoara.”[15]
    Convocare.Cu ştirea şi asentimentul dlor dr. Silviu Moldovan, prefectul oraşului şi judeţul  Arad şi general Daschievici comandantul garnizoanei (P. S. Sa părintele Episcop Ioan 1. Papp lipseşte din Arad), preşedinţii de onoare ai Asociaţiunii , rog pe dnii membrii al Comitatului Central Conducător al Asocaţiunii Arădane pentru cultura poporului român să binevoiască a se întruni la şedinţă azi Vineri 24 Noiembrie[1920].  La orele 6 d.a. la sala mică a primăriei. ORDINEA DE ZI:1. Constituirea Comitetului.,2. Programul de activităţi.Arad 26 Noiemvrie 1920 VASILE GOLD1Ş, preşedinte.
Spre ştire şi orientare observăm, că membrii Comitetului Central conducător al Asociatiunii arădane sunt următorii domni: P. S. Sa părintele Episcop Ioan l. Papp, d. general Daschievici comandantul garnizoanei, d. dr. Silviu Moldovan prefectul oraşului şi judeţului Arad',dr. Eugen Beleş subprefect, dr. Ioan Robu primarul oraşului, dr. Vasile Avramescu preşedintele tribunalului, Loc. Colonel Paşalega, Iosif Moldovan revizor, dr. I. Nedeîcu senator cultural, dr. Iustin Mairşieu avocat, Mihai Păcăţian asesor refer, eons., dr. Teodor Botiş director seminarial, Ascaniu Crişan directorul liceului de băeti. Nicolae Mihulin directorul liceului de fete, Pavel Percea directorul şcoalei de meserii, Procopiu Givulescu protopop şi senator Radna, Dimitrie Boariu înv. director Ohişineti,Ioan Georgia protopop Boroşineu si dr.Iacob Hotăran avocat şi senator Siria”[16].

     Jurnalistul Sorin Troscan în articolul dedicate Monumentului Unirii de la Arad semnala că la 1 Decembrie 1920 se constituia Comitetul pentru Monumentul Unirii în Arad, ai căror preşedinţi de onoare erau Ioan I. Papp, episcopul Aradului, dr.Ştefan Cicio Pop, ministru de justiţie şi prim-ministru ad-interim, general Daşchievici, comandantul Garnizoanei, iar ca  preşedinţi active prefectul dr.Silviu Moldovan şi Vasile Goldiş, vicepreşedinţii dr.Iustin Marişeu, dr.Ioan Robu şi Ascaniu Crişan[17].

Planwirtschaft im Bezirk Czernowitz
,,Wie uns von der Bezirkspräfektur mitgeteilt wird, hat Präfekt Daschievici eine Aktion zur Inangriffnahme und Koordinierung aller Arbeiten, die im Bezirke Cernauti nötig sind, eingeleitet. Zu diesem Zwecke wurden die Vertreter sämtlicher Behörden, u. zw. die Landwirtschaftskammmer, das Handelsministerium, das Arbeitsministerium, der Sanitäts- und Veterinardienst, der Chefingenieur des Bezirkes, der Kommandant der Gendarmerie, das Schulrevisorat, das Pfarramt, die Prinzipatoren und die Gemeindedeprimare eingeladen , an Konferenzen teilzunehmen, die an den Tagen vom 24.- 26., 28. und 29. März in Cernauti, Cozmin und Zastavna abgehalten werden.”[18]

Präfekt Daschievici interveniert in Bukarest

,, Bezirkspräfekt General Daschievici begibt sich heute nach Bukarest. „Ich werde“, sagte uns der Präfekt, „vor allem für die Pensionisten und Lehrer, die seit mehreren Monaten nicht bezahlt sind, beim Finanzministerium vorsprechen. Ich werde auch beim Verkehrsminister Balcovici erscheinen, um die Frage der Straßenreparaturen zu erörtern. Das neue Straßengesetz wurde bereits promulgiert, und nun muß eine Basis zur Herstellung der schlechten Straßen gefunden werden. Ich beschäftige mich schon seit sechs Wochen mit dieser Frage des Frühlingsanbaues, der sehr flott vor sich geht“. Schließlich sagte uns der Präfekt, daß er auch um eine Audienz beim Monarchen angesucht habe und erwartet er vom Marschall des königlichen Hauses die Antwort, wann er zu dieser Audienz erscheinen solle .”[19]
Außenpolitik und Pensionisten [S. 1, oben, links]

"Schaut mal die Pensionisten! Wenn Euch der Staat nicht bezahlt, dann könntet Ihr Bolschewiken werden. Das wollen wir jedoch nicht. Und denket, wenn Ihr Bolschewiken geworden seid, dann ist ganz Rumänien vom Bolschewismus erfaßt. Der Geist des Bolschewismus macht aber dann nicht an den Reichsgrenzen Halt, sondern überflutet die Nachbarländer. Nach Rumänien kommen Ungarn, Österreich, Deutschland und die Czechoslovakei an die Reihe und schließlich die ganze Welt. Wenn Ihr also Gottbehüre Bolschewiken werden solltet, würde Europa für uns die Ausbreitung des Bolschewismus verantwortlich machen". [20]

Der Herr Präfekt des Judet Cernauti [Bezirk Czernowitz], General Daschievici, sprach heute mittag diese Sätze an eine Deputation der Pensionisten, die noch als ruhige Bürger zu ihm als Repräsentanten des Staates mit der Klage kamen, daß sie seit Monaten nicht bezahlt sind, infolgedessen das traurige Leben von Elendsmenschen, die dem Hungertode nahe sind, führen. "Ich denke täglich an Euch", sagte der Präfekt, "ich schreibe täglich meiner Regierung nach Bukarest, auch der König wird informiert."
Die Pensionisten müssen nach solchen Worten gerührt sein. Schon während der Präfekt über Bolschewiken spricht, geht ein Gruseln durch die verhungerten Leiber der Pensionisten, und sie denken in diesem Augenblick im Stillen: Was, sollen wir auf uns das Odium laden, den Bolschewismus nicht bloß in Cernauti genährt, sondern ihn für die ganze Welt prävariert zu haben! Diese alten abgehärmten Pensionisten haben noch von früher her Staatstreue im Leibe und eine von ihnen müßte dem Präfekten sofort zur Antwort geben: "Gottbehüre, das wollen wir bestimmt nicht. Wir gehen nur darauf aus, unsere Bezüge, wenn auch in Raten zu bekommen".
Dieser Gedankengang wird jedoch unterbrochen durch die Fortsetzung der Predigt des Präfekten.

Nr. 41, Samstag, 30.04.32

Seite 2

Das Kinderspital wird inspiziert [S. 2, links, Mitte]
Präfekt Daschievici inspizierte, begleitet vom Generalsekretär Dr. Socoleanu, das Kinderspital. Der Präfekt sprach sich lobend über das Spital aus. Der Bezirkspräfekt wird eine größere Summe zwecks Subventionierung des Kinderspitals aus dem Budget des Bezirkes flüssig machen.
 
      Despre  demersurile repatrierii generalului ,Consiliul de Miniştri român din perioada 1942-1943 menţiona în stenogramele lucrărilor sale  : ,, Dacă aş avea putere, l-aş aduce pe g-ralul Daşchievici aici în locul g-ralului Ilcuş, şi l-aş trimite pe g-ralul Ilcuş în Rusia în locul g-ralului Daşchievici. Asemenea lucruri nu vreau să se mai repete”[21].


[1] Mariu-Andi Daşchievici, Destinul tragic al generalului –erou Ioan Daşchevici,ziarul Pe aici nu se trece ! , Focşani, nr.39/mai 2006,p.5
[2]; Ibidem,nr.40/ 30 decembrie 2006,p.5 ; nr.41/mai 2007,p.6; nr.42/decembrie 2007,p.6
[3] Arhiva personală Prof.Daşchievici Andi-Iaşi, pachet Arhiva Istorică Ioan şi Vasile V.Daşchevici (1926-1963)
[4] Manuel Stănescu, Ofiţeri români la studii în străinătate, Document,nr..26 /2004,p.5-13
[5] SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI, ARMATA ROMÂNĂ ŞI RĂSCOALA DIN 1907.Documente, Ediţie îngrijită de Maior dr. Florin ŞPERLEA,Lucian DRĂGHICI, Manuel STĂNESCU, EDITURA MILITARĂ, BUCUREŞTI, 2007,p.83-88 ; Arhivele Militare Române, Biblioteca Arhivistică, Registre istorice, R.I. 963, ff. 51-54
[6] M.C. Stănescu, Operaţiunea Pocuţia,în „Magazin Istoric”, nr. 1/1995, p. 11;dr.Leontin Stoica, Memoriul medicului colonel Gafencu Mihail asupra stării sanitare din Pocuţia anului 1919, revista Document, 3/2008,p.22-24
[7] Opinia, X,1913,nr.2015, 20 0ctombrie,p.
[8] Românul, Arad, anul VIII,dumincă,20 ianuarie (2 februarie) 1919,nr.16,p.5-6
[9] Românul, Arad, anul VIII,sîmbătă,13 decembrie 1919, nr.181,p.2
[10] Românul, Arad, anul VIII,sîmbătă,decembrie 1919,nr.175,p.1
[11] Românul, Arad, anul VIII, miercuri, 22 octombrie 1919,nr.141,p.4
[12] Românul, Arad, anul IX,marţi,23 martie 1920, nr.62,p.1
[13] Românul, Arad, anul IX, dumincă, 16 mai 1920, nr.102,p.2
[14] Românul, Arad, anul IX, marţi, 18 mai 1920, nr.103,p.2
[15] Românul, Arad, anul IX,marţi ,21 septembrie 1920,nr.200,p.2
[16] Românul, Arad, anul IX,vineri,26 noiembrie 1920,nr.254,p.3
[17]Românul, Arad, anul IX,,miercuri, 1 Decembrie 1920,nr.259,p.3

[18] Der Tag in Cernowitz , Nr. 9, Mittwoch, 23.03.1932,p. 2, mitte, links

[19] Idem, Nr. 27, Mittwoch, 13.04.1932,p.4,Mitte, links

 [20] Idem, Nr. 29, Freitag, 15.04.32,Seite 1 Leitartikel

 [21]  Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri, guvernarea Ion Antonescu:
februarie-decembrie1943 , Volumul 9,Bucureşti, 2006

3 comentarii:

  1. Trebuie sa rectific doua greseli : Reg. 8 Călăraşi este unul şi acelaşi cu Reg.8 Rosiori prin transformare.
    Nu este vorba de o revenire la Reg.8 Rosiori, este continaurea carierei in acelaşi regiment

    RăspundețiȘtergere
  2. Trăia la Cernăuți pe str. Zimbrului nr. 17. Vedeți aici adresele pe anul 1936: http://czernowitz.blogspot.com/2010/02/address-book-for-czernowitz-for-year.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Trăia la Cernăuți pe str. Zimbrului nr. 17. Vedeți aici adresele pe anul 1936: http://czernowitz.blogspot.com/2010/02/address-book-for-czernowitz-for-year.html

    RăspundețiȘtergere